Fugiti pentru a scapa de aglomeratia din marile orase, de dorul marii sau pur si simplu pentru un raliu exotic, puzderia de turisti, catel si purcel, se intelege, a poposit si pe plaja de la Corbu, wekendul trecut, plaja pe care ma asteptam sa o gasesc mai libera, mai salbatica. La capitolul salbaticie, a se citi lipsa de civilizatie, nu statea tocmai rau, deja aparuse ca o ciuperca anemica, far de ploaie, un butic la care se vindea berea ce trecuse brusc prin cele doua stari, clocire si racire fortata, dupa care iar clocire, in urma unei caderi de tensiune (a picat toate retelele mama, e din sat, dupa cum ne-a raspuns madama care vindea), si tot asa procedeu reversibil pana la contactul cu buzele noastre arse de soare, buze nu intr-atat de uscate pentru a putea da o nota marfii vandute la un pret demn de un restaurant din centrul Bucurestiului, cu vedere la cine stie ce lac.

In fine, cu riscul de a nu fi fost calcati de vreun bolid — stiti foarte bine ca acesta este noul pericol care ne paste daca facem imprundenta de a ne praji la soare pe tarmul marii fara sa ne asiguram mai ceva ca pe bulevard — am purces cu amicul B.A., care tocmai isi cumparase o telecomanda pentru declansat Nikonul, la fotografiat de luna in mare. In realitate reflexiile erau superbe. La primele incercari am avut un zgomot de imagine destul de mare, dar pe urma parca a inceput sa mearga. Observaseram ca exact acolo unde se terminau valurile se formase o baltoaca in care luna juca perfect, dar la expuneri mai mari, venea cate un val mai rebel si ne strica reflexia, ceea ce ne-a dat un pic de furca. Cum trepiedul pe care-l aveam era unul mai mult de jucarie, nu putea fi intins pentru ca il cam lasasera picioarele si cum sticla de bere incalzita si racita de cateva ori nu ne inspira chiar pentru marea arta iata rezultatul: o cromatica interesanta, o luna care incearca din rasputeri sa isi pastreze forma, o lumina care vrea cu tot dinadinsul sa patrunda cat mai adanc in apa.

Si cum nu suntem zgarciti in informatii, iata si parametrii folositi in “lupta” cu lumina, nu foarte simpla de cele mai multe ori.