Finul meu s-a nascut intr-o dimineata rece de septembrie. Acum un an, vineri la 07.15. A devenit lumina grupului nostru, imboldul care ne face sa fim mai toleranti, mai uniti, mai intelepti. Ne-a invatat ca un copil nu inseamna mai multe griji ci mai multe bucurii; inseamna o redefinire a valorilor si o reorientare a acestora catre lucrurile care conteaza cu adevarat.
Finul meu implineste astazi un an si, cu emotie, ii spun: iti multumesc pentru ca existi.
This entry was posted on duminică, 7 septembrie 2008 at 7:29 and is filed under Editorial. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
nu am să-i doresc lui alex să trăiască 150 de ani, am să-i doresc în schimb, ca viaţa pe care abia a început-o să-i fie frumoasă şi plină, să iubească apusurile şi marea, să fie înţelept ca să facă mereu diferenţa între bine si rău!
să vă bucuraţi de el şi să vă facă mândri că sunteţi părinţii (şi naşii) unui copil deosebit!
să vă trăiască! cu drag…
Multumim pentru urari!
Lui Alexutz ii doresc tot ce-i mai bun si mai frumos pe lume, iar pe nasul lui il felicit ca are un fin atat de frumos, finut si destept!
Multumim Magda!