Iată pulsul ierbii
pustiul din noi
din cuvinte.
Ecoul lor ne devoră
şi ne alungă
ca pe căţeii pământului.
Ropotul ploii
ne conduce
pe marile bulevarde
lumina caducă
ce conferă lucrurilor
rigoare.
Te-am dibuit printre trestii
călător în travesti – vânt.
In faţa noastră
infinitul deschis
ca o aripă
de pasăre
plâns.

Aurel Ivan, volum Arlechin de iarba

Nota: Cu aceasta poezie inauguram o noua categorie pe blog.