Speranţe râvnite sparte-n miez de râu
mai caută-mi toamnă
adăpost în seminţe,
mi-alungi cântăreţii
ca pe aştrii pribegi
şi râvna ierbii ce va să vie.
Vânt păstorind
peste ape păstor,
mireasmă târzie
de-ambrozie-amară,
lacrima ploii
topeascăse-n zid,
drumul lumină
steaua polară…
Vămile-n cer
umbra mi-o-nchid
dorului dor – aerul doare.

Aurel Ivan, volum Arlechin de iarba