Fiecare dintre noi va fi gustat poate, la un moment dat, un creier pane bine făcut, delicios, după care s-a lins pe buze şi a băut o cupă de vin. Dar despre cum se prepară acest miraculos produs culinar, mai puţină lume ştie. Fiind de faţă la o demonstraţie de acest gen, nu am putut să mă abţin şi am tras nişte cadre. Putem să ne imaginăm că nu momentul în care se tăvăleşte creierul prin compoziţia preparată din făină, ouă etc este cel mai interesant, ci felul prin care acest organ dătător de vise şi reacţii animalelor ajunge în această etapă. Trebuie să recunosc că prezentarea nu va fi completă pentru că nu am asistat la sacrificarea bietelor oiţe ci doar la etapa post-deces. Ca să fiu sincer până la capăt, acest post mi-a fost inspirat de editorialul din Photomagazine, numărul din luna octombrie, care părea scris mai mult ca un preambul la tematica revistei decât din convingeri foarte bine înrădăcinate, şi care îndemna la o trecere bruscă spre vegetarianism, nu din cauza toxinelor bietelor animale omorâte pentru a fi îngurgitate, ci din mila pentru zbuciumul şi agonia pe care aceste vieţuitoare le trăiesc în momentele sacrificiului suprem. Peste cincizeci de ani, atunci când nu ştiu ce MISA va constata că şi plantele au suflet, ne vom condamna probabil singuri la o înfometare în masă, îngropaţi în bălăriile printre care vor alerga mai mult sau mai puţin paşnice vacile şi oile sălbatice, mulţumind divinităţii că s-au înmulţit atât de mult încât, la un moment dat, se vor mânca între ele, până la o nouă revoltă spirituală, de data aceasta chiar a lor.