Locul de joaca al unor scolari dintr-un sat din Moldova. Generatii si-au dorit ca orele sa ia sfarsit pentru a fugi pe stadion – scoala lor. Aici au invatat putin din ceea ce inseamna echipa, sinceritate, dorinta de a invinge, corectitudine, prietenie. Aici au invatat ca scoala nu inseamna doar locul anost unde sunt obligati sa mearga zilnic, ci si locul catre care pasii ii indreapta pentru ca cineva ii asteapta si pentru ca vor astepta pe cineva.
Si pentru ca toate au un sfarsit, si acest loc isi va gasi sfarsitul, ingradit, dupa ce un boier contemporan il va castiga in instanta, ca apartinand inaintasilor sai – vrednici latifundiari din neant…
This entry was posted on marți, 4 noiembrie 2008 at 22:15 and is filed under Fototeca. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
…te citesc de 5 min si ma uimeste modul in care iti expui opiniile (daca imi permiti sa folosesc acest cuvant chiar daca nu se prea potriveste) si observ cu admiratie ca nu te pot contrazice, nu ca as vrea sa o fac insa nu gasesc cusur….imi place! Cat despre “Final” trebuie sa recunosc ca nu as fi putut sa dau “o valoare” unui obiect, …un simplu obiect de care ne lovim aproape zilnic si ne pare mai mult decat banala iar tu, cu atata usurinta ai facut sa fie mai mult decat important ….
…felicitari !…