Îţi spun că m-am născut să mor împuşcat,
Dar nu ca un maidanez, prins în zgardă;
Viaţa mea-i un fir de argint, fermecat,
Pus de mama sub sân, să nu-l piardă.

Într-o zi, ştiu, or să-mi cadă pe creştet rafale,
Gloanţe vii îmi vor muşca inima
Şi armate de zei, triumfale,
Un ultim onor îmi vor da.

Tu, în schimb, numai tu, stea nebună,
Din adâncul cerului tău resemnat
Vei zâmbi,-n loc să plângi, şi-ntr-o lună,
Vei luci pe un alt epolet de soldat.

De aceea-ţi scriu atât de-ncrâncenat, frumuseţe,
Deşi ştiu că eşti cel mai mare păcat
Şi-n sinea mea ce n-aş da să-mi îngheţe
Cerneala, ca versul meu să se nască uscat.

Bucureşti, 7 martie 2008

I was born to die shot
(In versiunea lui George ANCA)

I tell you I was born to die shot,
But not as a cur, chaught in dog collar;
My life is a charmed thread of silver,
By mother put under breast, to don’t lose it.

One day, I know, on my crown will fall bursts,
Living bullets will bite my heart,
And armies of gods in triumph
An ultimate salute will give me.

You, in exchange, only you, mad star,
From depth of your resigned sky
Will smile, instead to cry, and in a month,
You’shine on other soldier epaulet.

That’s why so shuddered I write to you, beauty,
Even I know it is the biggest sin
And, in my self, I wish my ink to froze
So that my verse be born dry.