Uneori un fapt mărunt pentru ceilalţi, dar cu un impact devastator pentru noi, ne face să ne întrebăm dacă suntem singuri pe pamânt. Şi atunci am vrea să avem puterea să întoarcem timpul înapoi, am vrea să ne trezim dintr-un coşmar şi să ne continuăm viaţa ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Realizam cu greu că totul este adevărat, că ni se întâmplă tocmai nouă – cei care nu credeam că vom ajunge să trăim asta – si că trebuie să ne purtăm crucea. Întrezărim vârful Golgotei şi începem să ne pierdem, încet, speranţa…
Citisem cândva că cine salvează o viaţă, salvează întreaga lume. Şi că cine ucide un suflet nevinovat, ucide întreaga lume. În general astfel de afirmaţii trec pe lângă noi, nu vrem să le întelegem, nu vrem să le gândim, nici măcar nu vrem să le auzim.
Zilele trecute am aflat de Erika. E un copil care simte ca un lucru rau i se întâmplă dar care nu renunţă la bucuria de a trai. Nu ştie să ceară ajutor, dar, undeva în sufletul ei, sunt sigur că aşteaptă o minune. Poate speră inconştient să TRĂIASCĂ într-o familie fericita.
O serie de evenimente se vor organiza pentru a veni în sprijinul Erikăi, mai multe informatii:
Azi, 25 Noiembrie, fotografia a ajuns la galeria Anaid Art, format 30x40cm, înrămată. Sperăm să fie cu folos.
