Mai noul simbol al Parisului a fost contestat, criticat si cu greu acceptat, ca sa ajunga in scurt timp reperul cel mai important al Franţei. Noaptea are un farmec aparte, din orice unghi l-ai privi. Am stat in seara aceea, dupa ce trecuse bine de miezul nopţii, mai multe minute, cu aparatul fixat pe trepied, încercând o expunere cât mai bună; cand mergi la Paris prima data si vrei sa te intorci cu fotografii bune, esti visator. Totul este atat de impresionant incat ai vrea sa iei in cutia obscura totul. In seara aceea am pierdut metroul, am mers cu un autobuz de noapte vreo patru statii, dupa care pe jos vreo cinci kilometri. Mergeam catre Montmartre, pe o straduta pustie, cand o masina cu patru negri, nu mititei, ci uriasi, a oprit in dreptul nostru… Povestea, intr-un viitor post.