„Frate, a fost marfă!” spunea un bucureştean luni în Cetatea Marii Uniri. „Ioi, ce faini-s no ceia din Ciugud!” se auzea un ardelean neaoş.
Muntean, moldovean şi ardelean s-au întâlnit cu toţii, cu mic cu mare, pentru a învăţa cum să fii român adevărat. Şi vremea la Alba-Iulia a fost după sufletul tuturor, prilej bun pentru o istorioară în imagini a sărbătorii populare de Ziua Naţională a României. Fără politicieni, fără arme, fără bătaie pe sarmale, fără de multe cele nefireşti pentru o astfel de sărbătoare ci doar cu solii din cetăţile de scaun ale Unirii, cu un Te-Deum frumos, o defilare a fiilor şi fiicelor aflaţi la oaste, o paradă a portului popular, artificii şi spectacole cu voie bună.
Unire români, Unire!
This entry was posted on miercuri, 3 decembrie 2008 at 0:19 and is filed under Invitati. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Super pozele! Felicitari!
Cornel este un delicat subtil care tese din ipostaze care pot parea marunte poza “grea”a unui tot frumos. Foto (grafiile) sale se dueleaza cu patosul, pe care il castiga intr-un mod deloc patetic, pe tonul si armoniile abia soptite a unui solitar obisnuit cu tacerea. Mi-e greu sa scriu despre Cornel si incercarile sale pentru ca n-am mai scris demult. Ultima scrisoare i-am scris-o tatalui meu, dincolo de lumea asta, si era modul de a continua o terapie in existenta. Stiu cat frumos poate sa ofere Cornel, si-l ofera neprovocator, de parca ar fi amfitrionul tuturor psalmilor aplicati pe gand.
Eugen,
frumos scris, Eugen……., superbe poze, Cornel…….., servus Costi………:)