Ne apropiem de sfârşitul anului. Ne facem planuri pentru mini-vacanţa care urmează şi ne aducem aminte, involuntar, de minivacanţele trecute. Rememorăm locuri frumoase pe care le-am vizitat. Avem şi poze, căutam în calculator şi găsim câteva sute. Între ele una banală ne aminteşte că prin martie am fugit la mare. Era frig şi marea era agitată. Se însera şi abia se aprinseseră becurile – răspuns întârziat la strigătul luminii din port

Gotan Project – Una Musica Brutal

În curând povestea !

Un eveniment excelent, aflat la a doua ediţie, a încheiat seria conferinţelor organizate de Cristi Manafu in 2008.

Trei aspecte la care vă invit să meditaţi în timpul liber, indiferent dacă în relaţie cu fotografia, afacerile sau viaţa pur si simplu:

- be passionate about your idea;

- a smaller piece from a large cake is often bigger than a small cake;

- iuţeală de mână şi nebăgare de seamă.

Primele doua aparţin lui Jan Vichr, ultima bunicii mele. Nu cred că are vreunul copyright pe ele, reflectaţi deci fără frică.

„Frate, a fost marfă!” spunea un bucureştean luni în Cetatea Marii Uniri. „Ioi, ce faini-s no ceia din Ciugud!” se auzea un ardelean neaoş.

Muntean, moldovean şi ardelean s-au întâlnit cu toţii, cu mic cu mare, pentru a învăţa cum să fii român adevărat. Şi vremea la Alba-Iulia a fost după sufletul tuturor, prilej bun pentru o istorioară în imagini a sărbătorii populare de Ziua Naţională a României. Fără politicieni, fără arme, fără bătaie pe sarmale, fără de multe cele nefireşti pentru o astfel de sărbătoare ci doar cu solii din cetăţile de scaun ale Unirii, cu un Te-Deum frumos, o defilare a fiilor şi fiicelor aflaţi la oaste, o paradă a portului popular, artificii şi spectacole cu voie bună.

Unire români, Unire!

N-am crezut. Şi am refuzat invitaţia de a petrece o seară de neuitat la Sala de Concerte Radio. Recunosc: nu mă dau în vânt după muzica simfonică. Şi în afară de câteva partituri celebre pe care, cu puţină concentrare, le-aş putea recunoaşte, n-aş putea spune dacă o anume compoziţie îi apariţine lui Pierluigi da Palestrina sau e sigur de-a lui Nikolai Rimsky-Korsakov. Asta e, m-am obişnuit cu ideea că anumite lipsuri nu vor fi niciodata acoperite.

Însă am fost pus în faţa faptului împlinit şi n-am vrut să fiu eu oaia neagră a familiei adică să refuz o ieşire de sâmbătă seara, pe care prietenii mei o aşteptau nerăbdători.

Aşa că iată-ne în sală cautându-ne locurile şi sperând – eu şi amicul D. – că vom avea şansa să putem surpinde câteva instantanee cu artiştii. Ceea ce am reuşit se va vedea mai jos, însă nu despre asta vreau să vorbesc. Îmi face o mare plăcere să rememorez o prestaţie extraordinară a unor instrumentişti dedicaţi muzicii rock, ce au reuşit să ridice sala în picioare prin interpretarea exelentă a unor partituri foarte cunoscute ale muzicii culte, alături de Orchestra Naţională Radio, dirijată de domnul Tiberiu Soare.

Iniţiatorul acestui proiect este domnul Constantin Teodorescu, spectacolul fiind organizat de către Societatea Filarmonică LYRA din Brăila, cu ocazia aniversării a 125 de ani de existenţă. Pentru publicul bucureştean spectacolul este o premieră, însă organizatorii nu sunt la primul succes: Mozart Rocks, Beethoven Rocks şi Bizet Rocks fiind cele trei spectacole care au încântat publicul din Braila încă din 2006. În aproape două ore artiştii au cântat şi ne-au încântat atât cu piese clasice (Mozart, Bach, Strauss, Bizet, Beethoven, Brahms) cât şi moderne (Hendrix, Brian May, Yngwie Malmsteen), finalul aparţinând unei celebre piese Pink Floyd interpretată drept omagiu lui Richard Wright, membru fondator al acestei trupe.

Primesc mulţumirile noastre pentru reuşită: Constantin Teodorescu, Orchestra Naţională Radio, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, chitariştii Remus Carteleanu, Horea Crişovan, Cezar Popescu, Călin Grigoriu, Alexandru Cotoi, Dan Ionescu; Adrian Ciuplea – bas, Sorin Voinea – clape, Andrei Ilie – tobe, precum şi întreaga echipă tehnică.

Aşteptăm Beethoven Rocks!