Vrei să devii fotoreporter de front? Ce ai alege între a salva un om şi a-l fotografia în timp ce moare?

Fac un cadru strâns, pe un tip mort şi o baltă de roşu. În uniforma lui kaki, într-o baltă de sânge, zăcând în nisip. Faţa mortului este puţin gri. Este o scenă puternică, vizuală. Înăuntru ceva ţipă: Dumnezeule! Însă, sunt la lucru. Mă voi ocupa de restul mai târziu. Dacă nu poţi să faci aşa, las-o baltă şi ieşi din joc. (Kevin Carter, 1960-1994, laureat al premiului Pulitzer pentru Fotojurnalism)

citeste tot articolul »

În fiecare an, în apropierea Crăciunului, suntem asaltaţi cu două discursuri: unul descriptiv, ce ne prezintă  bucuria  românului când măcelăreşte  animalul şi unul acuzator, prin care acest obicei este înfierat, stigmatizat, cât pe ce să fie scos în afara legii.

Copil fiind, ori de câte ori eram la bunici, am asistat la acest obicei. Fie că era Ghiţă, Margareta sau,  ultimul, Clinton, porcul era parte din familia bunicilor mei,  timp de aproape un an. Nu plecau nicăieri din ogradă fără să se asigure că porcul are tot ce îi trebuie. În iernile geroase  îi făceau culcuş din paie, dacă dădea semne de slăbiciune automat apărea veterinarul. Se crea o legatură atât de puternică încât bunicul meu nu participa niciodata la sacrificiu – îi era mila. La început îmi era frica: auzeam ţipetele şi nu prea înţelegeam ce se întâmplâ. Mai apoi – adolescent – mi se părea o provocare să particip, era o acţiune bărbătească. Ultima oara am facut-o pentru a-mi aduce aminte de copilărie.

Avertisment: postul ăsta conţine întrebări existenţiale si fotografii banale!

citeste tot articolul »

M-am întrebat de mai multe ori de-a lungul timpului şi astăzi am mai găsit un răspuns.  După încercări timide ale unor galerii de a promova şi arta fotografică – mai mult împinse de la spate de către fotografi şi trendul ascendent pe care îl are fotografia în rândurile publicului, decât de  vreun curator superexcitat peste noapte de acest fenomen vechi de peste 100 de ani – aud astăzi de dimineaţă, la Radio Guerilla, că pe 16 Ianuarie  se deschide prima Galerie de Artă Fotografică din Bucureşti cu un vernisaj de peste 100 de lucrări.

Este vorba de Karousel , galerie înfiinţată de dna. Violeta Sârbu. Informaţiile care au ajuns pe internet, puţine de altfel,  sunt în totalitate preluate dintr-un interviu acordat ziarului Cotidianul şi vă invit să le descoperiţi singuri.

Ce mi-a atras atenţia:

- cineva întrevede o posibilitate de a face bani din fotografie. Şi când spun bani nu mă gândesc la 1000eur pe lună ci la a dezvolta o afacere cât se poate de serioasă;

- lumea este interesată de fotografie ca artă – pentru că altfel nu îmi explic o investiţie de acest gen;

- disponibilitatea doamnei curator de a promova tinere talente, “chiar debutanţi”.

Vom vedea daca in aceste vremuri “de criza” afacerea are şansa să devină un succes.

Salut şi La Mulţi Ani!

Ştiu că e un pic târziu dar la început de an lucrurile se mişcă mai greu…

Pentru primul post pe 2009 am găsit un peisaj, din iarna 2007. Din păcate, cu toate că am petrecut o parte din vacanţă la Braşov, am fost cam leneş la fotografiat. Dar am un an întreg pentru a recupera!

Piatra Craiului, în plan îndepărtat, văzut din Moeciu de Sus, decembrie 2007