Am văzut filmul prin liceu, o întâmplare fericită aş zice, aducându-mi aminte că dispuneam de o enormă sală de festivităţi, dar la care am văzut 3 filme în 4 ani…

Azi priveam o superbă orhidee care din cauza propriei măreţii, s-a rupt de la mijloc şi se îndrepta, mult prea devreme, spre pământ. Mi-a atras atenţia una din flori care încă se păstra proaspătă, într-un echilibru precar dintre viaţă şi moarte.

În interior staminele şi pistilul, încă în vigoare, păreau a forma legendarele fălci care muşcau pentru ultima oară din privirea mea.

Mi-am adus aminte de film, de spaimele de atunci şi m-am gândit să imortalizez ultimele sclipiri ale acestor colţi superbi.