Muzica lui Cristi nu-mi era deloc străină. Pe când CD-playerul din Mârțoagă, adus tocmai din buricul Montrealului, dispărea fără urmă taman în centrul Bucureștiului, în plină zi, exilat probabil două ceasuri mai târziu prin Vitan, albumul Exil în Stil, tras frumușel pe bandă magnetică aștepta să las fițele tehnologice și să trec din nou pe casetofon. Așa l-am redescoperit pe Cristi. Cu Terezele lui Vesele, cu osanalele ridicate mașinii vechi, la care subscriam de fiecare dată când îmi umezeam buzișoarele cu benzină suflând în jicloare sau când rămâneam cu schimbătorul de viteze în mână, cu damele care picau, iar pe vremea Daciei, nu știu cum se întâmpla, dar chiar așa era, Cristi reușea să aducă un plus de veselie călătoriilor cu Mârțoaga și să mă facă să uit de CD-player, de schimbător, de grijile la tehnica de ultimă generație a Mârțoagei.

citeste tot articolul »