Motto: « REGARDE LA LUMIÈRE ET ADMIRE SA BEAUTÉ. FERME L’ŒIL ET OBSERVE. CE QUE TU AS VU D’ABORD N’EST PLUS ET CE QUE TU VERRAS ENSUITE N’EST PAS ENCORE » Leonardo Da Vinci

Mi-a trecut prin cap sa compensez prin scris faptul ca nu fotografiez extraordinar. Merg pe pricipiul o fotografie valorează cât o mie de cuvinte, revizuit şi adăugit de mine care sună cam aşa: o mie de cuvinte pe langa o poza cu siguranta o vor face să devină fotografie.

De-a lungul ultimului an, de cand ma ocup mai serios de fotografie, am văzut mii de poze pe net, în albume, cataloage. Am acordat, de asemenea, o mai mare atenţie textelor si comentariilor despre fotografii si fotografi. Fotografii romani au o calitate: sunt multi. Au si un defect: sunt in contradictie antagonica – cei tineri, pe val, ii tavalesc in noroi pe cei de acum un sfert de veac, sunt expirati. Mortilor li se reproseaza ca n-au facut nimic pentru fotografia romaneasca. Cei care au participat la diverse concursuri/saloane internationale de fotografie si au avut neobrazarea sa ia vreo distinctie sunt aratati cu degetul. Celor incepatori nu li se acorda nici o sansa … e chiar tupeu sa ai fotografiatul ca pasiune mai mult de 3 zile! Nu deschide gura in ograda celor consacrati, ca ti-o iei!

Ar mai fi o categorie aparte, un fel de clasa de mijloc a fotografilor romani, formata din cei care, desi se straduiesc, nu sunt remarcati de nici un fel, pentru moment. Acestia isi fac bisericute. Bisericuta fotografilor de weekend nu are calitati sau defecte, ea este perfecta si suficienta siesi. Principala caracteristica a unei bisericute este absenta criticii. Chiar daca nu gandesc la fel, ce scot pe gura îi ţine impreuna, cu o singura conditie: sa fie laudativ. De aici derivă efectul de turma. Daca o oaie behaie, imediat se mai aud cateva glasuri in fundal. Bunicul meu le spunea “bocitoare”. Cel mai mult pe acest blog o sa imi placa sa fiu critic cu mine insumi si cu ceilalti colegi. Am o plăcere perversa sa imi fac autocritica, chiar daca asta nu ma face neaparat mai bun, chiar daca nu duce intotdeauna la progres. Dar nu vreau să adun o turmă de bocitoare ci doar oameni care vor păreri de la specialişti, care vor să înveţe, care ştiu să scrie şi să pozeze. Vreau sa fac parte dintr-o comunitate, nu o bisericuţă.

Aşa s-a născut ideea acestui site, care este deocamdată la stadiul de blog. Un blog colectiv cu tematică fotografică, cu subiecte diverse, de la cultură generală la specialitate. Deci, daca nu iti place contributia mea, cu siguranta vei avea de unde alege, pentru că voi încerca mereu să invit persoane interesante, fotografi celebri, istorici, jurnalişti cu state vechi în presă.
Bogdan Apostol