Muzica lui Cristi nu-mi era deloc străină. Pe când CD-playerul din Mârțoagă, adus tocmai din buricul Montrealului, dispărea fără urmă taman în centrul Bucureștiului, în plină zi, exilat probabil două ceasuri mai târziu prin Vitan, albumul Exil în Stil, tras frumușel pe bandă magnetică aștepta să las fițele tehnologice și să trec din nou pe casetofon. Așa l-am redescoperit pe Cristi. Cu Terezele lui Vesele, cu osanalele ridicate mașinii vechi, la care subscriam de fiecare dată când îmi umezeam buzișoarele cu benzină suflând în jicloare sau când rămâneam cu schimbătorul de viteze în mână, cu damele care picau, iar pe vremea Daciei, nu știu cum se întâmpla, dar chiar așa era, Cristi reușea să aducă un plus de veselie călătoriilor cu Mârțoaga și să mă facă să uit de CD-player, de schimbător, de grijile la tehnica de ultimă generație a Mârțoagei.

citeste tot articolul »

Pentru că e la modă şi noi am început să îmbătrânim şi să ne lenevim…

Şi o poză din port, pentru că tot este sezon estival!

La început a fost lumină şi Mahalaua forfotea nerăbdătoare. Apoi întunericul a cuprins totul şi s-a lăsat liniştea. Umbre se furişau pe scenă…

citeste tot articolul »

Dimineaţa, după ce te trezeşti şi îţi priveşti cu superioritate jumătatea, după ce rupi uşa de la baie şi marchezi teritoriul, după ce îţi admiri îndelung … coşul proaspăt apărut pe nas, te priveşti în oglindă şi te întrebi: sunt pradă sau prădător?

Dacă nu ai făcut-o încă, ar fi bine să te înarmezi pentru ceea ce va veni: ai ocazia să afli!

Ocupaţi mai tot timpul cu serviciul şi cu orele nesfârşite petrecute în trafic, uităm adesea de lucrurile mărunte din viaţa noastră, care ne-ar putea ferici un ceas de după-amiază.

Suntem obosiţi, profităm de timpul liber ca să dormim sau să vedem un film cules la întâmplare de pe vreun site cu mare nevoie de publicitate. Uneori citim câteva rânduri în mare grabă, încercăm să oprim timpul, a cărui rapiditate ne face pe zi ce trece tot mai nerăbdători şi mai agresivi, să facem cât mai multe lucruri şi ne supărăm că nu putem lungi weekendurile care zboară unul după altul precum secundele. În fine, ce s-o mai lungesc, până la urmă, toate cele descrise se întâmplă cu certitudine celor apropiaţi şi, desigur, mie. Nu pot însă generaliza sau m-aş feri s-o fac. Iată că, la un final de weekend, am călcat toate aceste obişnuinţe şi am ieşit în grup la un alt gen de distracţie despre care aproape şi uitasem că există pe acest pământ: la un concert. Este vorba despre trupa Gotan Project, aflată pentru a doua oară în România, care a susţinut reprezentaţia la Sala Palatului, pe 27 noiembrie în cadrul festivalului internaţional intitulat “Viaţa e frumoasă”, organizat de Teatrul de Opereta Ion Dacian din Bucureşti.

citeste tot articolul »