După 5 zile la cules, în rândurile de băbească neagră am gasit, rătăcit, un butuc de fetească albă. Am imortalizat cele două soiuri cu dedicaţie pentru cei care s-au delectat cu aromele lor sublime.

Cu gândul la weekend-ul prelungit ce abia începea, admiram câmpurile nesfârşite de rapiţă, de un galben aprins, netulburate de vreo adiere de vânt. Atunci am văzut-o. Singură în mijlocul pustietăţii galbene, parcă aştepta un călător ostenit să îşi potolească setea. Dar nu era nimeni. În câteva clipe a dispărut, în urma noastră, ea cu singurătatea ei, eu cu tristeţea ca nu există niciun refugiu, oricât de precar, unde să oprim şi să o fotografiez. La întoarcere, aşteptam să o revad şi speram să nu apuce să se întunece. Nu mai visam la fotografie, era aproape întuneric şi mai era şi traficul infernal. Dar am avut noroc.

Vine întâiul de mai şi ne pregătim de plecare! La munte, la mare, la prieteni, rude, în ţară sau străinătate, 1 Mai trebuie sărbătorit obligatoriu! La origini o manifestaţie de amploare pentru reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore fără reducerea salariului, astăzi, în amintirea protestelor generale din Statele Unite şi Canada de la 1886, soldate cu incidente violente, sărbătorim prin relaxare totală, reducând ziua de muncă la 0 ore, evident fără reducerea salariului!

Aşa că, dacă sunteţi în Oxford, luaţi taxiul din imagine şi la drum! Şi nu uitaţi: scopul nu e destinaţia, ci călătoria în sine!

Cu câteva minute înainte de începerea concertului “Mahalaua Mon Amour” susţinut de Maestrul Tudor Gheorghe pe 8 Aprilie 2009. În curând povestea!

Panoramă realizată din 7 cadre, fără trepied, click pe imagine pentru vizualizare la dimensiunea originală.

Ţi se poate arăta o dimineaţă oarecare drept un portal spre o altă existenţă?

Întâi a fost Scaunul. El era locul de unde plecai Dincolo. Apoi a aparut Ea. Desprinsă parcă din versurile lui Pulp – Common People sau Amy Mcdonald – Mr Rock and Roll, străjuită de fotografiile gen Che Guevara de pe pereţi… Totul se petrecea într-o cafenea studenţească din Sibiu, nefumător fiind, fascinat de jocul fumului de ţigară, pipă si ce se mai consumă pe acolo. Pe măsură ce ardea, am încercat o senzaţie inedită de grabă, să prind întreg dansul fumului degajat, convins că o a doua ţigară şi implicit şansă de a surprinde acest tablou, nu va mai avea să ardă.