Vrei să devii fotoreporter de front? Ce ai alege între a salva un om şi a-l fotografia în timp ce moare?

Fac un cadru strâns, pe un tip mort şi o baltă de roşu. În uniforma lui kaki, într-o baltă de sânge, zăcând în nisip. Faţa mortului este puţin gri. Este o scenă puternică, vizuală. Înăuntru ceva ţipă: Dumnezeule! Însă, sunt la lucru. Mă voi ocupa de restul mai târziu. Dacă nu poţi să faci aşa, las-o baltă şi ieşi din joc. (Kevin Carter, 1960-1994, laureat al premiului Pulitzer pentru Fotojurnalism)

citeste tot articolul »

Friedrich von Bömches (n. 1916), sas din Braşov, pictor de meserie şi armurier, dar şi fotograf de ocazie. Sergent al armatei române fiind, participant în campaniile de pe Frontul de Est cu un grup de cercetare regimentar, pe direcţia Stalingrad şi retur, în anii 1942-1943, a realizat chiar din linia întâi o serie de fotografii care, nefiind supuse cenzurii oficiale, redau drama frontului aşa cum este ea, cu deportări, prizonieri, mitraliere în poziţie de tragere, copii flămânzi asaltând bucătăriile rulante, tunuri împotmolite în noroaiele Rusiei, parastase şi slujbe de pomenire pentru camarazii căzuţi în misiune, dar şi chefuri de pomină, ofiţereşti, în aşteptarea unei morţi eroice care poate veni în fiece clipă. Fotoreporterul de ocazie Friedrich von Bömches, deportat pentru o vreme, la finele războiului, în URSS, ca mulţi dintre etnicii germani din România cucerită, de altfel, ne-a fost semnalat de colonelul Cornel Carp, şeful Arhivelor Militare din Piteşti, pe la începutul anilor 2000, şi l-am inclus, pe unul din locurile de onoare, în Istoria presei militare, la subcapitolul Fotoreporteri de front.

Fotocopii Expozitia Arhivelor Militare Piteşti.

Că arta se poate face şi din rahat, s-a demonstrat de multe ori până acum. Estetica urâtului nu este un curent modern, nici progresist. De la clasicul Fleurs du mal până la poeziile autohtonului Arghezi, de la flori de mucegai la muşuroaie şi puroi, artiştii au dorit să arate frumosul acolo unde majoritatea nu îl vede. Umanitatea reiese şi din cele mai înnegurate colţuri. Aşa ne vrăjeşte şi ne şochează, în acelaşi timp, Jan Saudek cu, deja clasicele, fotografii din locurile cele mai uitate de Dumnezeu. Şi a arătat că se poate face artă şi cu prostituate şi incestuoşi. Pentru a arăta lumina de la capătul tunelului, nu este nevoie decât de un ochi versat de fotograf şi de înţelegere a subiectului.

Foto: www.saudek.com