de Dan Mireanu | 14 mai 2009 - 23:20 - in Editorial

Am tot amânat, convins fiind de data aceasta că amânările nu conduc la nimic bun. Cu toate acestea, aş fi lăsat în continuare pe mai încolo, dar mai încolo ar înseamna niciodată, aşa că îi scriu acum, când probabil o presă mare apasă peste ea, făcându-i cupola una cu portbagajul.

Mă tot gândesc la El Zorab. Ştiu, unii vor spune că sunt nebun, că nu are sens, că aş fi chiar patetic, dar unele lucruri, poate banale pentru alţii, dor. De aceea cred că Mârţi merită. Mai mult decât un text.

dsc_5960

A fost prima mea maşină, cumpărată acum patru ani. O Dacie din 1996, de culoarea aurului. Mârţoaga i-a rămas numele, după ce un prieten bun i-a spus aşa o dată, într-o doară. Şi Mârţoaga, botezată astfel, a căpătat parcă un fel de personalitate. Iiiiii ar spune clar că avea personalitate şi nu aş contrazice-o prea mult. Mai ales acum, când au mai rămas din Mârţoagă doar bancheta din spate şi spătarul, din care o să fac o băncuţă la ţară. Le am pe hol şi când trec pe lângă ele este ca şi cum ar fi plecat cineva drag şi mi-a mai rămas doar un tricou impregnat cu mirosul persoanei respective. La care când priveşti vezi acea persoană zâmbind, glumind, o vezi nervoasă sau tristă. Aşa şi cu bancheta mea. Parcă ar fi fost ieri, când am luat-o pe Iiiii de la Ploieşti. Prima noastră întâlnire… Mârţoaga a parcat nervoasă în faţa gării, pe interzis, aşa cum îi plăcea cel mai mult. Era plină de casete, avea o geantă pe banchetă, pachete goale de ţigări pe jos, chiar şi un tricou, dacă-mi amintesc bine. Sub bord, în dreapta, pe toate casetele aflate acolo cursese ulei, pentru că încercasem să ung motoraşul de la ventilator. Acel ulei avea să-l facă nefuncţional ulterior, pentru că s-a îmbâcsit cu praf. Cam aşa era Mârţoaga, prezentată destul de vag. Răsuna în orice moment de muzică franceză veche, aspect prin care dădea clasă, cum se spune, Passat-urilor negre, luxoase, din care ţipau manelele. Şi aşa, boemă, cum era şi cum îi plăcea să fie, Mârţoaga avea să ne ducă prin toată ţara. Am dormit în ea, ne-am plimbat cu scaunele rabatate şi cu plapuma pregătită ca de culcare prin Slănic Moldova, cu tricouri puse pe geamuri la uscat. Ne-a apărat de ploaie şi de vând. Iarna dădea o căldură greu de imaginat pentru o Dacie.

dsc_5835

N-aş fi lasat-o niciodată dacă nu aş fi avut nevoie de acei amărâţi de 38 de milioane de la Remat. Şi când a intrat pe poarta aceea mare, metalică, fără numere, ruginită pe la aripi, turată la maxim de un nene care nu dădea doi bani pe ea, ceva din mine parcă a plecat odată cu ea. Poate o parte din tinereţe, din bucuria de a trăi, de a privi lucrurile.

dsc_5959

Nu m-a lăsat niciodată în drum. Nici măcar în pană de benzină. Am iubit-o tare mult şi parcă a simţit asta. Mârţoaga a fost prima maşină a lui Alex, cu ea l-am adus de la maternitate, cu ea am urcat dealurile la Focul Viu, în Vrancea, tot cu ea am fost la mare de câteva ori bune, la munte, la festivalul de artă medievală. Am urcat-o pe un drum forestier vreo cinci kilometri la Roibeşti, aproape de Sibiu, unde dimineaţa, ca să ne dea deşteptarea, a pornit singură alarma. Înainte să o duc la dezmembrat, i-am făcut nişte fotografii. M-am gândit că ar fi trebuit să o spăl, să moară curată, dar nu am făcut nici măcar asta. I-am aprins farurile şi am pozat-o. Din principiu, nu fac poze la înmormântări, dar de această dată nu m-am putut abţine. Şi ca să-mi rămână fidelă până la capăt, Mârţi a aprins amândoua stopurile pe spate, lucru care s-a întâmplat foarte, foarte rar în cariera ei de automobilă meseriaşă. Iiii a plâns-o cu lacrimi, eu doar în suflet. Acum vom avea o maşină nouă, străină. Va fi doar o maşină, ca oricare alta… Şi nicio marcă din lumea asta nu va putea înlocui vreodată pe Mârţi a noastră dragă!

dsc_5964
de Bogdan Apostol | 14 aprilie 2009 - 0:38 - in Editorial

Goran Bregovic – This is a Film

citeste tot articolul »

de Bogdan Apostol | 4 martie 2009 - 23:31 - in Editorial

Cu o “contra-leapşă” primită de la Mona. N-am mai jucat leapşa de când eram copil şi se pare că nu i-am pierdut gustul.

 1. Care este cea mai bună carte citită de tine?

Nu am făcut un top dar, după cum spuneam într-un post anterior, am asociat cărţi perioadelor din viaţă.

 2. Ai făcut cadou cărţi?

Da, însă practic rar acest obicei în ultima vreme…nu mai fac niciun fel de cadouri:)

 3. Care este viitorul literaturii?

Literatura va exista mereu şi, spre bucuria noastră, a cititorilor, vom asista la două schimbări majore: o selecţie naturală a textelor, doar cele mai bune văzând tiparniţa datorită costurilor de producţie din ce în ce mai ridicate, costuri care vor îndrepta scriitura spre profitabilitate, iar asta ar putea însemna şi text de calitate. Şi apariţia a tot mai multe formate şi dispozitive care vor facilita accesul la literatură, la “citit”, oriunde şi oricând. Chiar dacă audiobook – uri există de cel puţin 70 de ani, nu putem să nu remarcăm că, în ultimii ani, au luat avânt carţile în diverse alte formate electronice, au apărut versiuni ce pot fi citite de pe telefonul mobil, iar ultima găselniţă le aparţine celor de la Amazon.com: kindle, un dispozitiv electronic creat special pentru a înlesni lectura, care se pare ca are succes peste ocean, unde sunt disponibile peste un sfert de milion de texte în formatul necesar.

 4. În ce limbă aţi citit cărţi?

Română. Foarte rar în engleză. A, şi două poezii în rusă, prin liceu. La una din ele am luat 4 şi am jurat că limba asta nu-i de mine.

 5. Ce cărţi celebre nu ţi-au plăcut?

Aici are trebui specificat ce înţelegem prin cărţi celebre. Toate cărţile pe care le-am citit sunt celebre, pentru mine. Iar pe cele neplăcute nu le-am citit.

 6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?

Citeam azi un editorial foarte interesant în revista Money Express din 3 Martie 2009. Scris de Llosa, “Farsa postumă”, şi am să răspund cu urmatorul citat: “Dar marile talente nu sunt „produsele“ unor ţări, şi de aceea nici Borges nu e un „produs“ argentinian. Ele sunt rodul unui melanj aproape insesizabil de idei, imagini, poezii, romane, eseuri, sisteme filozofice, teologii, provenind din multe limbi şi culturi, din atmosfera stimulantă a unei familii, a unui grup de prieteni şi cunoscuţi, dar mai ales al unei înclinaţii sau har personal, unic şi exclusiv, de a visa, a plasmui, a asimila marile creaţii literare, orânduind cuvintele limbii spaniole în fraze, pagini şi cărţi de o precizie extraordinară şi de o frumuseţe neasemuită.”. Merită citit.

 7. Îţi iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

Niciodată.

 8. Cam câte cărţi ai citi până acum?

Nu am numărat niciodată. Însă un punct de plecare ar putea fi: 16 ani de şcoală x 15 manuale/an = 240 carţi. Nu-i rău, deci numai dacă citeşti manualele de şcoală ai deja o suma la activ

 9. Cu ce cărţi ai adormit în braţe de plictiseală?

Cu Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările ulterioare şi, evident, cu Regulamentul de aplicare. La propriu.

 10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

Relaxare.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

Investesc realtiv puţini bani în cărţi şi din acest motiv n-aş putea să mă laud cu o achiziţie astronomică. Ultima carte cu un preţ mai piperat a fost Magnum Stories, o carte despre fotografie, a costat în jur de 70 usd cu toate taxele, achizitionată de pe amazon.com.

magnum

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?

“Sfârşitul volumului I”

 13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?

Nu ştiu ce să spun. Toate carţile citite m-au influenţat într-o anumită măsură atunci când le-am citit.

 14. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult?

E o întrebare care s-ar potrivi mai degrabă unui scriitor, nu unui cititor. Îmi plac mult scriitorii romăni din perioada interbelică.

 15. Cât de repede citeşti o carte?

În ultima vreme citesc direct de pe calculator. Cel mai repede am citit “Codul lui DaVinci”, în 2 zile pe un monitor crt. Cam 20 ore în continuu, dacă ar fi să exclud pauzele. M-au durut ochii o săptămână…

 16. Poate literatura să schimbe lumea?

Nu. Pentru ca de aproape 2000 de ani cele mai citite cărţi, cum sunt Biblia si Coranul, nu au reuşit decât să îi facă pe oameni să se urască şi mai mult unii pe ceilalţi.

de Bogdan Apostol | 22 ianuarie 2009 - 0:08 - in Editorial

Avertisment: postul ăsta conţine întrebări existenţiale si fotografii banale!

citeste tot articolul »

de Bogdan Apostol | 12 ianuarie 2009 - 20:16 - in Editorial

Salut şi La Mulţi Ani!

Ştiu că e un pic târziu dar la început de an lucrurile se mişcă mai greu…

Pentru primul post pe 2009 am găsit un peisaj, din iarna 2007. Din păcate, cu toate că am petrecut o parte din vacanţă la Braşov, am fost cam leneş la fotografiat. Dar am un an întreg pentru a recupera!

Piatra Craiului, în plan îndepărtat, văzut din Moeciu de Sus, decembrie 2007

Photography Art Blogs - Blog Catalog Blog Directory