al aeroportului Heathrow din Londra a reuşit să mă uimească. Nu ştiam prea multe despre acest aeroport, îmi închipuiam că trebuie să fie ceva mai mare decât Otopeniul nostru şi că terminalele sunt aşa, cam ca nişte hangare… M-am înşelat amarnic, Heathrow are cinci terminale, acesta fiind cel mai nou dintre ele şi de câteva ori mai mare decât întregul Aeroport Henri Coandă Bucuresti. Spaţiul aferent Terminalului 5 este de 260 de hectare şi a fost dat în folosinţă în luna Martie a anului 2008, după 26 de ani de la primele discuţii privind oportunitatea ridicării sale. Construcţia principală, pe care o vedeţi în panorama circulară de mai jos, are 396 metri lungime, 176 laţime şi 40 de metri înălţime, fiind proiectată de arhitectul Richard Rogers.
Chiar dacă primele zboruri au întâmpinat mari probleme – peste 28 000 de bagaje rătăcite şi peste 500 de zboruri anulate în primele zile de activitate – am fost plăcut surprinşi să ne găsim bagajele gata de preluare până am ajuns noi de la avion, adică în mai puţin de 10 minute de la debarcare. Întregul complex deserveşte doar cursele British Airways şi mai cuprinde încă două clădiri satelit, din care doar una este deja în folosinţă, precum şi o super-parcare pe 6 nivele – locul de unde am fotografiat mai sus – totul fiind deservit de lifturi, scări rulante şi metrou. Legat de metrou, nu vă gândiţi la multiplele căi de legătură dintre aeroport şi localităţile vecine, ci închipuiţi-vă o linie de metrou complet automată care leagă clădirea principală de clădirile satelit!
În căutarea unui locuşor retras, pentru o ţigară după aproape 6 ore de abstinenţă, am descoperit împrejurimile. O fântână arteziană mi-a adus aminte de locurile de promenada bucureştene şi de sutele de oameni care se holbau uimiţi, acum mai bine de 10 ani, la fântâna de la Mall Vitan. Aici am întâlnit un alt fel de oameni, de toate naţionalităţile şi etniile, mult mai relaxati, ce ştiau să se bucure de micile artificii acvatice, fără să deranjeze însă pe nimeni.
Întregul complex de oţel şi sticlă adăposteşte peste 100 de magazine şi evident reclama este la ea acasă. Nu însă la fel de agresivă ca la noi, sau poate eram eu prea impresionat.
Vă veţi întreba probabil dacă era şi aglomerat. Da, din punct de vedere al avioanelor care decolau: aproximativ 5 la o ţigară, şi fumez destul de repede… În rest, la o structură atât de mare, nu apucai să observi mulţimea de oameni. Mai ales pentru faptul ca totul era foarte bine pus la punct: check-in-ul se făcea automat, la puncte electronice, bagajele se predau la oricare din cele peste 30 de ghişee, la controlul de securitate nu aveai mai mult de două persoane înainte, şi apoi intrai la shopping, deci uitai complet de mulţimea de călători din toate colţurile lumii.
Pe drumul de întoarcere mi-a stăruit mult timp în minte ideea unui circuit turistic prin Aeroportul Heathrow: dacă un singur terminal reuşeşte să te uimească, bănuiesc că întreg ansamblul este o capodopera.
