Ţi se poate arăta o dimineaţă oarecare drept un portal spre o altă existenţă?

Întâi a fost Scaunul. El era locul de unde plecai Dincolo. Apoi a aparut Ea. Desprinsă parcă din versurile lui Pulp – Common People sau Amy Mcdonald – Mr Rock and Roll, străjuită de fotografiile gen Che Guevara de pe pereţi… Totul se petrecea într-o cafenea studenţească din Sibiu, nefumător fiind, fascinat de jocul fumului de ţigară, pipă si ce se mai consumă pe acolo. Pe măsură ce ardea, am încercat o senzaţie inedită de grabă, să prind întreg dansul fumului degajat, convins că o a doua ţigară şi implicit şansă de a surprinde acest tablou, nu va mai avea să ardă.

„Frate, a fost marfă!” spunea un bucureştean luni în Cetatea Marii Uniri. „Ioi, ce faini-s no ceia din Ciugud!” se auzea un ardelean neaoş.

Muntean, moldovean şi ardelean s-au întâlnit cu toţii, cu mic cu mare, pentru a învăţa cum să fii român adevărat. Şi vremea la Alba-Iulia a fost după sufletul tuturor, prilej bun pentru o istorioară în imagini a sărbătorii populare de Ziua Naţională a României. Fără politicieni, fără arme, fără bătaie pe sarmale, fără de multe cele nefireşti pentru o astfel de sărbătoare ci doar cu solii din cetăţile de scaun ale Unirii, cu un Te-Deum frumos, o defilare a fiilor şi fiicelor aflaţi la oaste, o paradă a portului popular, artificii şi spectacole cu voie bună.

Unire români, Unire!