Friedrich von Bömches (n. 1916), sas din Braşov, pictor de meserie şi armurier, dar şi fotograf de ocazie. Sergent al armatei române fiind, participant în campaniile de pe Frontul de Est cu un grup de cercetare regimentar, pe direcţia Stalingrad şi retur, în anii 1942-1943, a realizat chiar din linia întâi o serie de fotografii care, nefiind supuse cenzurii oficiale, redau drama frontului aşa cum este ea, cu deportări, prizonieri, mitraliere în poziţie de tragere, copii flămânzi asaltând bucătăriile rulante, tunuri împotmolite în noroaiele Rusiei, parastase şi slujbe de pomenire pentru camarazii căzuţi în misiune, dar şi chefuri de pomină, ofiţereşti, în aşteptarea unei morţi eroice care poate veni în fiece clipă. Fotoreporterul de ocazie Friedrich von Bömches, deportat pentru o vreme, la finele războiului, în URSS, ca mulţi dintre etnicii germani din România cucerită, de altfel, ne-a fost semnalat de colonelul Cornel Carp, şeful Arhivelor Militare din Piteşti, pe la începutul anilor 2000, şi l-am inclus, pe unul din locurile de onoare, în Istoria presei militare, la subcapitolul Fotoreporteri de front.

Fotocopii Expozitia Arhivelor Militare Piteşti.

Îţi spun că m-am născut să mor împuşcat,
Dar nu ca un maidanez, prins în zgardă;
Viaţa mea-i un fir de argint, fermecat,
Pus de mama sub sân, să nu-l piardă.

Într-o zi, ştiu, or să-mi cadă pe creştet rafale,
Gloanţe vii îmi vor muşca inima
Şi armate de zei, triumfale,
Un ultim onor îmi vor da.

Tu, în schimb, numai tu, stea nebună,
Din adâncul cerului tău resemnat
Vei zâmbi,-n loc să plângi, şi-ntr-o lună,
Vei luci pe un alt epolet de soldat.

De aceea-ţi scriu atât de-ncrâncenat, frumuseţe,
Deşi ştiu că eşti cel mai mare păcat
Şi-n sinea mea ce n-aş da să-mi îngheţe
Cerneala, ca versul meu să se nască uscat.

Bucureşti, 7 martie 2008

I was born to die shot
(In versiunea lui George ANCA)

I tell you I was born to die shot,
But not as a cur, chaught in dog collar;
My life is a charmed thread of silver,
By mother put under breast, to don’t lose it.

One day, I know, on my crown will fall bursts,
Living bullets will bite my heart,
And armies of gods in triumph
An ultimate salute will give me.

You, in exchange, only you, mad star,
From depth of your resigned sky
Will smile, instead to cry, and in a month,
You’shine on other soldier epaulet.

That’s why so shuddered I write to you, beauty,
Even I know it is the biggest sin
And, in my self, I wish my ink to froze
So that my verse be born dry.