Why Afghanistan Matters, întrebare la al cărei răspuns m-am gândit mult, este şi
tema concursului de fotografie organizat de Joint Forces Command HQ Brunssum, cu
scopul de a populariza teatrul de operaţii Afghanistan.
Concursul a fost deschis pe data de 1 decembrie 2009, cu ultima zi de  postare 31
martie a.c., luna aprilie fiind rezervată voturilor.
Premiile, de altfel nu chiar substanţiale, poate şi din cauza crizei, se vor acorda
primelor patru fotografii care vor inregistra cele mai multe voturi, pe scurt, va fi
premiată popularitatea fotografiilor şi nu calitatea lor.
Aşa că, m-ar ajuta mult dacă aţi accesa urmatoarele linkuri şi mi-aţi acorda un vot.
M-ar ajuta din două perspective: prima, ar fi un motiv bun să mă lăudaţi pentru
treaba făcută, pentru cât am tremurat pe acolo cu aparatul de pozat în mână, taman
anul trecut de Paşti şi a doua perspectivă, să fie un român acela care câştigă un
concurs NATO.

Iata linkurile unde puteti vizualiza si vota toate fotografiile inscrise in concurs:
Qalat Cop – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2692
Escort Mission – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2696
Police Coordination – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2701
Assisting the ANP – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2706
Curious – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2737
Girl – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2748
Elders – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2753
Resting – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2758
Waiting in the Sun – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2761
Uncertain Wave – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2766
Toy Demonstration – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2710
Prayer – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2715
Relaxing – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2719
Sharing Gifts – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2724
Gunnery Training – http://contest.afghanistanmatters.com/?p=2733

Multumesc!

Câte umbre nu se vor mai fi reflectat pe culuarul semiîntunecos al Castelului Chenonceau (Fr), în ultimii cinci sute de ani?… Oare cum va fi arătat umbra Katherinei Briconnet, care   l-a construit  în 1513? Sau  a domniţelor Diane de Pointiers şi Catherine de Medicis, care  l-au înfrumuseţat?  Ori a Doamnei Dupin, salvatoarea castelului din ghearele Revoluţiei Franceze? Ce mistere şi ce poveşti de dragoste vor fi înregistrat acei pereţi, ce flirturi şi gânguriri de amor, dueluri şi trădări i-au făcut martori involuntari?

Combien d’ombres se seraient reflétées dans le couloir semi obscur du Château Chenonceau (France) les dernières 500 années? Comment l’ombre de Katherine Briconnet qui l’a bâti aurait-elle montré en 1513? Ou celle des dames Diane de Pointiers et Chatherine de Médicis, la reine noire, qui l’ont embelli? Ou celle de Mme Dupin, qui a sauvé le château du désastre de la Révolution française? Quels secrets et quelles histoires d’amour ont enregistré ces murs, quels flirts et quelles paroles d’amour, quelles trahisons et quels duels les en ont fait des témoins involontaires? (Traduction réalisée par Adina Mireanu)

Aş fi vrut să observ eu primul, dar nu a fost aşa. Adina mi-a arătat ţinta. Stătea în faţa portativului, într-o încăpere din catedrala Notre Dame, asemeni unui dirijor. Mi-aş fi dorit acea imagine, dar sunt mulţumit că am avut timp să o prind şi pe aceasta. Soprana a ţopăit rapid pe portativ, a stat vreo cinci secunde, după care şi-a luat zborul în semiîntunericul catedralei, către alţi spectatori.

Mai noul simbol al Parisului a fost contestat, criticat si cu greu acceptat, ca sa ajunga in scurt timp reperul cel mai important al Franţei. Noaptea are un farmec aparte, din orice unghi l-ai privi. Am stat in seara aceea, dupa ce trecuse bine de miezul nopţii, mai multe minute, cu aparatul fixat pe trepied, încercând o expunere cât mai bună; cand mergi la Paris prima data si vrei sa te intorci cu fotografii bune, esti visator. Totul este atat de impresionant incat ai vrea sa iei in cutia obscura totul. In seara aceea am pierdut metroul, am mers cu un autobuz de noapte vreo patru statii, dupa care pe jos vreo cinci kilometri. Mergeam catre Montmartre, pe o straduta pustie, cand o masina cu patru negri, nu mititei, ci uriasi, a oprit in dreptul nostru… Povestea, intr-un viitor post.