- Zimbrul era odinioara fala acestor locuri. In acele vremuri era o mare onoare sa il poti vana. Si tocmai din cauza acestui fapt au fost vanati pana la exterminare.
- Si mai traiesc acum?
- In Romania nu. Candva au fost infiintate rezervatii si s-a incercat repopularea. Insa nu s-a reusit: au murit toti din cauza nepasarii.
- Cum e sa mori din cauza nepasarii?
- Trist, puiule, trist…
Mi-ar placea sa fiu intr-atat de bun incat sa pot inventa o poveste frumoasa cu zimbri si cavaleri moderni pe care sa o povestesc nepotului meu atunci cand il voi duce sa ii vada. Dar nu cred ca voi putea. Peste 30 de ani cand vom purta dialogul de mai sus, dupa ce va fi citit in cartile de istorie, nici chiar eu nu imi voi putea aminti realitatea frumoasa despre ei. In plus nu cred ca as mai avea unde sa il duc.
Acum o luna am fost in Hateg. Am o slabiciune pentru aceasta fiinta si nu puteam sa ratez sentimentul complicat de bucurie si tristete pe care mi-l prilejuieste intalnirea cu ea. Nu eram la prima rezervatie vizitata, dar spre deosebire de ce am vazut la Neagra-Bucsani, la Hateg chiar am ramas dezamagit: vin turisti, le ceri bani sa intre in rezervatie, le ceri bani sa faca poze si le oferi ce? Un tarc cat un teren de fotbal, imprejmuit de un gard ce sta sa cada, prin care trebuie sa te strecori, pentru ca nu s-a gandit nimeni ca daca un om strabate kilometrii de drum forestier pana in rezervatie, ar fi frumos sa aiba o minima conditie pentru a se bucura de ceea ce vede. Cat despre cele sase exemplare – ai senzatia ca doar fala caracteristica speciei le tine in viata. Nimic din ce am vazut in “rezervatie” nu m-a facut sa cred ca are cineva grija de zimbri. Nu stiu cine e responsabil cu asta, insa as vrea sa ii spun: rusine! Si, te rog, sa n-aud faza cu banii, pentru ca o sa o cred cand se vor termina de taiat padurile din tara asta (padurarii stiu de ce).
Se intampla insa si lucruri frumoase – unii le spun minuni – insa responsabile pentru ele sunt chiar animalele, fara nici o legatura cu oamenii: la cateva zile dupa ce am fost eu s-a nascut Rozina, la o luna de la nasterea unui alt pui, Romanita.
